Faraoani, repere istorico-geografice

  [ Cadru geografic ]     [ File de istorie ]

Satul este poziţionat în partea centrală a Moldovei, în dreapta Siretului, intr-una din văile Culmii Pietricica, la 15 km distanţă de Bacău. În partea de sud-vest se învecinează cu comuna Cleja iar spre nord-est cu comuna Nicolae Bălcescu.

Faraoani este sat şi totodată centru comunal, Valea Mare întregind comuna. Actualmente satul se structurează pe urmatoarele sectoare: Cartierul Nou, Lerand, Bisericii, Trei Stejari, Cacova Mare, Cacova Mică şi Moghioruş.

Semnificaţia numelui este destul de controversată, astfel că, după anumiţi autori, ar fi de origine maghiară, "Forrofalva", "forro"- "fierbinte" - în documentele latineşti, sau "Forrovan", "van" desemnînd apartenenţa. Din această cauză locuitorii sunt înca supranumiţi, ceangăi. Alţi autori conchid prin a da inţeles acestui nume ca şi un apelativ popular. Sau prin viu grai înca se mai păstrază legenda potrivit căreia frumoasa Farra, fata unui fierar din aceste ţinuturi, s-a lăsat sedusă de domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, locuitorii fiind cunoscuţi ca şi cei din Faraoani.

Cât priveşte dovezile istorice ale existenţei satului şi a locuitorilor lui, se pot da următoarele repere indicative:

• conform cronicilor vremii, husiţii, alungaţi din Boemia şi Ungaria, în 1420, au trecut în Moldova, aşezându-se saşii la Cotnari şi Baia iar ungurii în Faraoani, Valea Seacă (N.Bălcescu) şi Bacău. De aici rezultă că la acea dată satul era locuit de catolici pentru că husiţii preferau aşezările catolice;
• există informaţii despre situaţia diverselor sate/biserici catolice din Moldova aflată în bibloteca Vaticană (cel mai cunoscut document, Codex Bandinus - care pomeneşte de satul nostru)
• Goia şi Teleagă, doi moşieri ai vremii stăpâneau prin anii 1600 domeniile satului;
• domnitorul Ştefan Tomşa cumpără în 24 martie 1615 domeniile satului Faraoani şi le dăruieşte mănăstirii Solca din Suceava;
• logofătul Nicolae Roset cumpără satul la începutul secolului XIX;
• vechea vatră a satului din jurul cimitirului este părăsită prin 1774 spre a forma actuala aşezare; de aici partea superioara a platoului se va numi Faraoni iar cea inferioară, Valea Mare;
• reforma agrară din 1864 dispune împroprietărirea unui anumit număr de ţărani.

Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova precizează că în anul 1730 părintele Anton Manzi a construit o casă parohială şi o biserică. Acesta a fost înlocuită succesiv în 1820 şi 1860. Biserica actuală, proiectată in stil gotic, îşi are începuturile la 27 iulie 1930, sub coordonarea a arhitectului Octav Bellet. Lucrările au stagnat din cauza crizei economice, a războiului dar şi a cutremurului din 10 noiembrie 1940 ce a distrus în totalitate turnul. Finalul lucrărilor se regăseşte abia în anul 1965.

Ca şi vestigiu istoric, în cimitirul comunei Faraoani se află o bisericuţă de lemn. Aceasta se spune a avea ca şi întemeietor pe însuşi domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, însă probele nu sunt concludente în acest sens.

Actualmente locuitorii satului ating cifra de aproape 3.000 în 870 de familii.

Ciprian Andrei-Bolog şi Gabriel Benedic

Imagini din România